Pantofi proaspăt lăcuiţi.

           Zăpada scârţâia sub pantofii proaspăt lăcuiţi. Mersul pantofilor era grăbit şi nesigur. Pantofii erau proaspăt lăcuiţi dar pe alocuri desprinşi de talpă şi firişoare de frig se strecurau înăuntru. Firişoarele de frig intrau în mod bine organizat, la intervale de 20,30 de secunde. Atunci când intrau, o bucată de fiinţă se zvârcolea înăuntrul pantofilor proaspăt lăcuiţi. În ciuda acestui fapt, mersul deveni mai alert, iar frigul, furios din spate, începu să fugă după pantofi ca un manelist beat cu chef de ceartă. Într-un moment nesigur, pantofii se opriră brusc din ritmul lor disperat, şi, aproape încetară mersul. Important să menţionez încă odată că pantofii erau proaspăt lăcuiţi, probabil cu o pastă de papuci scumpă, cumpărată de la un magazin tip hală de la periferie. Păreau frumoşi de la depărtare iar împreună cu decorul radiant ce-i înconjura erau chiar feerici.
          Cu toate acestea motivul pentru care pantofii se opriră atât de brusc era unul logic şi foarte bine întemeiat. Talpa lor se desprinse aproape de tot, mai mai să-i părăsească în zăpadă în mod nesimţit. Pantofii, dovedind mult bun simţ şi răbdare apelară la diplomaţie, implorând talpa într-un mod ciudat, să nu se desprindă. Dar, în ciuda esteticii fermecătoare a pantofilor, dar mai ales în ciuda faptului că erau proaspăt lăcuiţi, talpa rănită enorm din motive neelucidate se desprinse şi rămase pe trotuar.
         Deziluzionat de scena la care a putut lua parte, tipul se întoarse grăbit spre bucata de papuc căzută, se aplecă la 90 de grade şi încercă să apuce obiectul în pricină, însă acesta era deja rece. Probabil îngheţase din cauza temperaturii extrem de scăzute a solului şi, făcând hipotermie, murise într-un mod anticreştin. Renunţând să-i ia pulsul o apucă disperat în mână şi o strânse puternic, apoi cu lacrimi îngheţate de durere începu să fugă la deal, pe trotuar. Se poate presupune că se îndrepta cu speranţă către cel mai apropiat spital de urgenţă.
         La fix 40 de secunde după acea orice om sau animal prezent în zona putea să audă un urlet îndurerat, de după colţ, care crea un ecou prelung. Martorii prezenţi spun că şi a doua talpă căzuse, dar că luciul pantofilor lăcuiţi era mai viu ca niciodată.

Happy Mos Niculae!

.....Ma scol obosit, si mi-e lene sa ma dau jos din pat...sub plapuma aia groasa e cald iar in camera e iarna. In fine sunt obisnuit cu frigul si reusesc sa ma scol cu greu din pat. Revin napoi, si c-un ochi deschis imi caut telefonul. Il gasesc si vad un mesaj primit de la Ea. Il citesc:nu poate iesi azi ca tre sa ia cadouri de Mos Niculae pentru parintii ei. Raman putin buimac, ma gandesc putin, apoi realizez: A! Da! maine e Mos Niculae. In seara asta tre sa-mi pregatesc bocancii. Incep sa rad incet si nu-mi planuiesc sa fac nimic. Pe maine teme n-am, Ea nu iese, n-am bani sa ies prin Rynox...Ce sa fac? hai sa mai dorm...Si ma trantesc pe alt pat si adorm...
.....Ma trezeste vibratia telefonului. Il caut pe unde l-am ascuns. Alt mesaj! S-o razgandit poate?! Il citesc:
           "Ci' faci ua jadan. moshu is. Hai ua in rynox ca dau de beut, mani i zaua me' ci dracu! Nu tiam vazut di mult tari. Eo is in rynox, hai ca i sara system of a down. ti astept sh ti pup."
......Raman trasnit...stau sa gandesc la ce s-o intamplat...si apoi explac: Care Mos? Craciun? Nu, ala ii inca in Laponia, isi pupa renii nujt ce dracu face! Ala n-ar veni in Rynox acuma...mai are concediu doar!....treaba lui om destept...Da cine-i pana la urma?.....o fi ala....ala....
                Niki????? O venit Niki in oras?!! Oau! Nu l-am vazut pe omul ala de mult. Da nu era dus in Istrael la betoane? O fi venit de ziua lui in tara, daca asa-i ii fain, hai ca ma duc...

.....E al naibii de frig afara. Eu prostu' nu mi-am luat fularul din nou! Nici manusile nu le-am uitat! In fine, hai sa intru mai repede...
.....Intru in crasma. Aceeasi tipi la masa din stanga. Jadani in colt. In camera cealalta se mai vad ceva figuri cunoscute. Ii salut in treacat pe Liz si pe Sandel , si intru dincolo. Nu-i prea multa lume. Ma uit in jur....Niki nu-i. O fi o vrajeala? Nah...daca tot am ajuns aici hai sa iau ceva. Merg la bar imi iau o cafea si revin la o masa din colt. Ma uit in pachet....nu mai am multe next-uri. Imi aprind o tigara, stau oleaca si-mi dau seama ca intr-adevar canta System of a down....ma sperii putin....Ciudat! Nah coincidenta.....si imi astept cafeaua fumand.
.....Vine Sandel dupa un timp foarte politicos ca de-obicei cu cafeaua mea, eu ii multumesc el imi zice cu placere...si deodata aud usa de la crasma ca se deschide si intra un tip gras, imbracat ca un boschetar, si care dupa ce-si ciuleste urechile la muzica iesita din boxe incepe:
               "It's a viooooooooolent pornography......Chocking chicks and sodomy....The kinda shit you get on your tv...."
.....Toti de la primele mese intorc capurile si bufnesc in ras, apoi dupa o clipa aud...."Nikyyy!!! Ci faci omule? N-ai murit? Ia un loc, bei o vodka?"Moshu incepe sa salute in stanga si-n dreapta si la un moment dat se plictiseste si striga: Saluuut waa la toti!...Eu zambesc, inveselindu-ma atmosfera, si astept sa fiu bagat si eu in seama de mos.
.....Astept ceva timp, in care Niki tot se plimba de la o masa la alta, impartea beri si tigari, primea la randul lui multa bautura, radea si flirta cu toate roakeritzele vopsite in negru. La un moment dat ma enervez, imi pierd rabdarea, ma scol de la masa, ma duc la el si-i pun furios mana pe spate: Ce faci mosule!....
.....Mosul ametit de beri, inecat in tigari si tulburat de atatea decolteuri se intoarce nedumerit la mine, ma priveste holbat si atent iar apoi intr-un final exclama: Bai Andrei, te rog frumos sa ma ierti, hai ca vin imediat la masa ta! Si-mi intinde mana prietenos si sincer...Eu incantat, vad ca mosu' incearca sa incheie discutiile cu restu' si ma intorc la masa mea.
.....Spre marea mea multumire, mosul vine la masa mea dupa cum imi promisese, isi trage un scaun si isi aprinde o tigara,[ma uit sa vad de care-i....St George! oau, moul asta chiar e un tbcist imputit, vad ca s-o schimbat, era mai de treaba inainte] si incepe:
      - Deci ce mai zici bai Andrei?....Imi cer din nou scuze ca te-am ignorat putin, dar intelege-ma, am lipsit foarte mult de-aici si se vede ca mi-o fost dor de crasma si crasmei de mine. Tu cum mai stai ba?
     - Ce sa-ti spun ba mosule, m-ai luat pe nepregatite, eu dormeam,nah, nu stiam ca vii, trebuia sa ma anunti din timp!
     - Bai, n-am putut, de-abia azi mi-am scos banii de pe card si mi-am luat o cartela si nah, stii cat de jadan is eu!....[la cat de beat e observ ca vorbeste destul de coerent, ce-i drept, cam rar, dar ma uimesc]
     - Azi vad ca nu prea esti jadan! [zambesc aluziv] Ai facut rynoxu fericit! Eu pe tine te stiam rupt in cur, fara bani de mers pe jos, si acuma vad ca te-ai facut mare barosan. Nu stiam ca la evrei la betoane se castiga asa bine!
                         ....ma intrerupe brusc.....
     - Da-i dracului de jadani! M-o chinuit in ultimul hal, cacatii! De-abia am asteptat sa plec. Pacat ca Hitler nu i-o gazat pe toti!
     - Nu stiam ca esti antisemit wa! Te credeam baiat cuminte si intelegator!
     - Acuma sunt, da-i naibii! Nu poti fi rasist pana nu esti sluga jadanilor! [se enerveaza si apuca violent sticla si o bea pe un sfert]....continua...
     - Eu, vorba ta, eram baiat cuminte, nu faceam nici o prostie, nu beam, nu fumat, nu stam prin crasme ca alcoolicii....si-i adevarat, m-am cam stricat! M-am stricat si-mi vine sa beau mai mult numai cand ma gandesc. Nu stiu ce m-o stricat! Viciul? Jadanii poate mai mult?!...cred ca mai degraba oamenii in general....mi-e o greata de toti....[ramane o clipa melancolic apoi continua]
     - Degeaba incerc eu sa par de treaba cu toti...de ce sa fiu de treaba? Merita vreunul?...Uita-te numai la astia din jur....ma cunosc de mult....s-o bucurat cand am venit, ca le-am dat de baut nu de alta....acuma bat pariu ca ma injura si ma barfesc....[da fund la sticla si o tranteste cu furie pe masa]...dar faca ce-o sti! Ce ma doare pe mine?
              ....raman socat de discursul lu' mos niki. Nu-l stiam capabil de asa ceva!? Ma socheaza dar mai mult ma deprima...pentru ca ii sustin ideile, si eu am aceeasi impresie despre oameni, si as putea sa-i continui ideea, dar ma gandesc ca n-are rost sa polemizam acum....
     -UaNiki! Ci dracu'? Maine e ziua ta si tu iti freci gandurile cu niste curve de oameni! Stai omule si simte-te bine ca-i venit napoi acasa...
     - Da ua Andrei! Ai dreptate! Dar uita-te la mine....is beat, am ajuns alcoolic, un ratat, nu mai am nimic....Femeia m-o parasit!...[il intrerup]
     - Une s-o dus?
     - Cu Craciunescu, lua-ar dracu! De-abia astept sa vina si el acasa...[se incrunta]
     - A! Cu Craciun! El cica vine pe 25...Naspa bai!...Si doar tu te intelegeai bine cu el...[ma intristez]
     - Am fost colegi de banca, duca-sa-n ma-sa![ cade pe ganduri, isi sprijina capul in maini si se pierde in gol. Eu il privesc cu jale si nu pot zice nimic. Mi-e mila de omul asta...]
         ....Deodata il vad ca se ridica, merge la bar, vorbeste nujt ce cu Liz si apoi il vad ca se intoarce cu doua sticle de vin...
      - Ia ua Andrei de la mine...hai sa bem si sa uitam de prosti, de proaste si de balega asta beshita ce se cheama viata. [si isi toarna un pahar plin, il ciocneste cu al meu si il da jumate pe gat]
        ....Beau si eu o gura, mirat fiind de atmosfera in care am ajuns...dintr-o data zic...
     - Si totusi, tot ai venit cu ceva bani din Istrael daca iti permiti sa faci atata cinste...
     - Pai banii din Istrael i-am baut deja, astia i-am castigat la loto....[Eu raman prost!]
     - Pe bune?
     - Da ua! cand am ajuns in tara mi-era dor de-un loto, si am pus un bilet si am castigat...
     - Cat?
     - 2 milioane!
     - De euro???[strig apoi raman mut]
     - Da wa! De aia dau de baut! Acum am bani si n-am ce face cu ei!...
         ...trece un timp pana ma obisnuiesc cu ideea, dar pana la urma ma conving ca moshu' are o gramada de bani la el...
     - Si ce esti asa trist daca acum esti bogat? Nu te inteleg ce-ti mai pasa tie de oameni acuma...
     - Pai bai, asculta aici....eu ce dracu sa fac cu atatea bani? Familie n-am, iar eu singur nu stau in palate, masina luxoasa nu-mi trebe ca nu-s cocalar imputit ca sa ma laud la tarani, ce-mi ramane sa fac cu ei? Ca oricum n-am chef sa-i beau pe toti...Ramane sa-i fac fericiti pe oameni cu ei, nu?
      ...imi vine sa rad de naivitatea lui....
     - In ziua de azi nu prea merita sa fii bunul samaritean, chiar tu ai zis-o! Oamenii te mananca fara sa-ti multumeasca...
     ...Moshu' ramane nauc. Sticla lui e deja aproape goala. I se vad ochii steclind deja in nuante de albastru, de la neonul din colt. Isi aprinde o tigara si o fumeaza in liniste. Nici eu nu mai zic nimic. Maratonul cu System of a down se termina, si aud ca incepe Civil war. Mereu am respectat melodia asta, iar acuma pare perfecta pentru atmosfera din jurul meu...dupa un timp il aud pe mosh murmurand versurile...My hand are tied....lalala la lala la...I don't need you're civil waaar....it feeds the rich while it burries the poor....si continua pana ce melodia se termina...apoi se trezeste...
     - Faina melodie! Dar ajunge cu supararile si melancolia....tu Andrei ai prietena?[ma derutez la intrebare]
     - Da! ..am...
     - Tii la ea? Va intelegeti bine?
     - Da! Destul de bine...ne cunoastem reciproc...
     - Ii bun atunci! Ce ai vrea sa-i cumperi? Zi ce vrei, si-ti dau bani sa-i iei, sau iti cumpar chiar eu....[raman intimidat, nu stiu ce sa zic]
     - Sincer nu stiu ce-ar vrea. Nu-mi prea zice, si deci nu ma bag sa-i iau ceva ce nu i-ar putea place...
     - Corect, corect, iti dau dreptate...dar vezi ca poate sa ti-o ia unu' cu mai multi bani, care-i ia mai multe...[devine trist] eu asa am patit cu fumeia mea....lua'ar dracu pe Craciunescu...[eu surad]
     - Nu-i genul asta, crede-ma!
     - Atunci tu ce vrei? Tu, prieteni de-a tai, rude, sora, frate....[ridica tonul] Zi-mi frate cum sa-mi cheltui banii...
          ....incep sa rad in sinea mea de el. Pare un copil aiurit care habar n-are ce-i cu el. Incep sa glumesc....
     - Du-te pe strada omule, du-te pe la case si intreaba-i pe oameni ce vor! Eu nu vreau nimic si nu pot sa-ti cer nimic in numele altora...[ incep sa rad] A ba da! Am o colega care vrea o scula moale si pufoasa, un inel de logodna si o cutie de bomboane! Poti sa-i aduci asa ceva?[Mosul incepe sa rada in hohote]...
     - Are imaginatie colega asta a ta! In cazu' asta...o sa-i iau o scobitoare, un surub si-o ciocolatica Fagaras...n-am de unde scoate scule pufoase acuma....pe-a mea presupun ca n-o vrea. [incepe sa rada incet] Imi surade ideea! Zi-mi une sta colega asta a ta, sa ma duc sa-i dau cadourile....[eu zambesc]
     - Dar cum ua? Cum o sa i le dai? asa pe faza? nu-i frumos, poate se sperie si cheama politia...Tu vezi, daca are papuci pusi la usa, pune-i chestiile in papuci ca fie mai subtil asa, mai finut!!! [incep sa rad, niki rade si el, insa mi se pare ca el cam imi ia gluma in serios]
     .......cu zambetul ramas pe buze si cu gandurile uneva inauntrul infinit al sau, mos niki isi mai aprinde o tigara. Se reinstaleaza linsitea. Pare ca viseaza, iar eu ma bucur vazand-ul asa melancolic.....dar deodata tresare...
     - Wa eu m-am hotarat! Decat sa le dau de baut la jadanii astia imputiti si nerecunoscatori, mai bine imi dau banii la oameni. [mai sta oleaca, apoi iar se lumineaza] La oamenii saraci, buni, la copii cuminti care stiu sa spuna multumesc....aia merita respectati, nu betivii astia....
    ....se entuziasmeaza brusc, imi termina si sticla mea de vin si pare renascut. Zambetul ii ajunge acuma pana dupa urechi iar ochii ii sclipesc si mai mult....pare o caricatura simpatica....
     - Unde ziceai ca sta colega-ta? In Obcini? ...Marmeliuc zici c-o cheama! ii bun, o gasesc eu...ii gasesc pe toti care merita....
     .....aflat in culmea fericirii mos niki se ridica brusc de pe scaun, se imbraca, apoi intorcandu-se la mine, scotoceste ceva prin buzunare iar apoi imi intinde vreo cateva hartii de 500 lei. Raman mut! dar el nu ma lasa sa reactionez...
    - Astia is pentru tine, fa ce stii cu ei, eu sincer iti recomand sa mergi in baie, dincolo si sa te stergi la cur cu ei. Dar sunt banii tai tu alegi! Eu ma duc sa-i fac pe oamenii buni fericiti...pa...multumesc de sfat.....[si pleaca la fel de sec precum a venit]
     ....timp de catvea minute raman prostit de tot. Nu mai stiu ce se intampla, unde sunt, cum am ajuns aici si chestii din astea...apoi dintr-o data strig...
    - Cine dracu o fost tipul ala? dar ma calmez apoi si-mi dau seama de situatie...realizez ca am stat la masa cu-n om cu fara prea multa minte, ciudat si nebun.....dar treaba lui ce-o face....
      ....imi intrerup deodata meditatia si ridic incet ochii spre banii lasati pe masa. Inima incepe sa-mi bata de emotie...raman cu ochii cascatii si soptesc "Ou my fuckin God!!!!"....ma umplu de-o fericire diabolica, intind rapid mana spre bani, strang bancnotele in mana si....

      ....Ma trezesc c-o portocala aruncata in cap! incerc sa constientizez ceva....
    - Andrei, scoala! Vina sa vezi ce-o adus Mos Niculae, hai vino! O adus o portocala pentru mine si una pentru tine dar a ta e in bocanci....Ti-o zis mama sa-ti cureti bocancii ca sa primesti mai mult!!!....Hai scoalaaaaaa!
     ....Deschid un ochi, ma misc oleaca, si cu jumate de gura intreb:
                      - Niki?
  
     

O greşeală...majoritatea sunt greşeli!

     Îi vorbeam aseară unei tipe pe mess despre teoriile mele prosteşti cu privire la viitorul literaturii si a societăţii româneşti...Nu mai ştiu exact ce stare aveam, însă sigur era una de monotoneitate, de lene...Meditam aburit în ceaţa mea prea iubită la chestii care acum nu le mai cunosc, care o ieşit şi s-o pierdut prin cameră iar când mama a dechis fereastra au ieşit bucuroase afară...
    Îi vorbeam într-un mod pesimist că în literatura românească post-modernismul anilor 80 evoluază spre o nouă mişcare decadentă. Nu ştiu de ce am zis aşa ceva, pentru că acum în legătură cu subiectul expus nu mai am curajul să afirm nimic. Nu cred că zic ceva nou, dar ea mi-o dovedit că nu ştia. O rămas uimită de cuvintele mele care curgeau extrem de repede încât nici eu n-am apucat să văd ce scriu, şi mi-o lăudat argumentele. Argumentele mele erau de factura politică şi sociologică, eu personal necunoscând post modernismul decât prin cateva cărţi de'a lui Cărtărescu. Astfel încât n-ar trebui să fac gura mare şi să mă manifest atât de violent, însă nu pot zice că argumentele susţinute nu erau bune. 
  Am început să scriu cu intenţia să repet ceea ce-am vorbit cu tipa respectivă, dar nu-mi vine, iar acum rămân oarecum scârbit de felul cum eram ieri. Nu-mi place, nu-mi place că mereu nu pot scrie nimic în legătură cu ziua de ieri, care pare aproape ştearsă. Încep să regret tot mai mult că nu ţin mereu lângă mine un carneţel şi-un pix în care să scriu totul, sentimente, replici, scene, imagini...
....Acum mi-e ruşine c-am început blogu', că nu mai ştiu ce vroiam să scriu. Cred că îl sterg, dacă mă enervez mai mult. Da! s-a dovedit clar acum....nu pot scrie nimic pe calc, nu pot transforma gaănduri în pixeli ci doar cuvinte scrise dinainte cu pixu....
....M-am dezamăgit...

Imagine dintr-o crâşmă

      Dimineaţa e prea plină de ceaţă. E plină de o ceaţă caldă care îţi dă accese de isterie şi nevroze şi nu te lasă să gândeşti.
      Aici e cald iar eu sunt gros îmbrăcat şi-mi vine să-mi dau jos pulovărul. Simt nevoia cafelei, dar când o beau nu simt nici o satisfacţie, nici o trezire...doar zcâcniri de organe şi nervi. Se aud zgomote, vorbe spuse tare şi auzite în ecou. Dincolo e viaţă, e politică şi zbucium iar aici e ceaţă. Sunt supărătoare zgomotele, nu mă lasă să gândesc...
    ...S-au liniştit, dar cafeaua îmi pare prea tare acum. Simt că sunt prea mic ca s-o beau...
     O să mă întâlnesc cu ea azi dar nu ştiu în ce minut exact şi nici în ce loc. Ceea ce ştiu e că aici e cald şi că nu pot respira decât greu. Mintea încă visează iar mâna scrie ce dictează mintea. Mintea refuză să se trezească şi asta scrie şi mâna, scrie o declaraţie de refuz...
   ...Însă acum sunt semne de trezire. Măcar semnele s-au trezit, pe când ochii rămân înţepeniţi. Nu se vede încă realitatea ci doar un vis colorat şi mişcător...
   ...După cum ziceam, singur nu poţi exista ci doar trăi. Dar nici pentru tipul de la masa alăturată eu nu exist, eu sunt doar o imagine vizuală şi auditivă care va fi ştearsă imediat ce eu sau el vom pleca...
   ...Am gâtul uscat de o boală banală care ori va trece ori mă va omorî. Poate va trece, ori poate mă va omorî.

O imagine dorita...

      Deseori adormeam luat de gânduri somnolente, iar când mă trezeam, mă trezeam pe-o banca, de pe strada mea preferata din Iaşi.  Asta nu doar o singură dată. Şi mereu după ce-mi dădeam seama ce-i cu mine,  zâmbeam în gol. Ea, mai totdeauna zăcea lângă mine şi-mi citea compunerile în care eu îi mărturiseam că nu prea o iubesc. Nu reacţiona urât după ce termina de citit pentru că şi ea scris la fel. 
      Îmi place scena de după trezirea mea, când ea tresare văzând că deschid ochii şi clipesc, şi zâmbeşte uitându-se cum eu mă dezmeticesc incet.
   "Ce plictisitoare sunt! Nu?"
Eu, buimac şi speriat de gravitatea cuvintelor ei, răspund:
   "Nu! Nu eşti! Iartă-ma te rog c-am adormit...da-s obosit...de-abia mă ţin treaz...n-am băut cafea azi!" (Iar apoi îmi analizam cuvintele scoase şi le fixam gradul de penibilitate, şi-mi venea să mă scuz că m-am scuzat.)
   "Ba ai băut!" izbucneşte ea enervată."Iarăşi te-ai combinat cu Taverna, şi te-o durut în cur de mine!"
Şi rămâne cu privirea aţintită spre mine, cu o faţă de mamă îngrijorată care regretă multe...
Mă enervez c-am făcut iarăşi aluzia la statul în crâşme şi am exagerat prosteşte cantitatea de cafea băută la care ea e mereu sensibilă. Rămân aplecat, cu faţă de om vinovat.
Ca să schimb subiectul, continui:
   "Ai terminat de citit aia?" şi aştept, fiind foarte curios de răspuns:
   "Da!" şi-mi zâmbeşte. Eu rămân derutat de da-ul ei sec dar simpatic, fac o pauză neştiind ce să mai întreb, şi apoi exclam:
   "Şi ce părere ai?" nerăbdător s-o aud vorbind.
Cu ochii mari şi plini de soare, mă priveşte, îmi ia mâna şi se apropie încet, încet. Apoi, cu-n zâmbet enorm pe buze, mă ia uşor de după gât şi-mi spune:
   "Mi-au plăcut detaliile naturaliste!"...