Laba

Tu, nefiind ea

Eşti mai urâtă prin definiţie.

Pentru că tu,

Dacă,

Dacă ţi-aş trage o palmă

Ai deveni pe jumătate palidă, pe jumătate roşie,

m-ai înjura şi te-ai chniui strufocant să fii şi mi urâtă.

Pe când ea,

Ea ar aştepta cuminte a doua palmă

Şi ar întreba apoi de ce nu e bătută.

Tu zîmbeşti doar că ţi se potriveşte cu rochia,

Ea Zâmbea doar dimineaţa cînd se ştia dezbrăcată.

Păcat că eşti inteligentă,

Ori mai rău

Păcat că inteligenţa îţi acoperă tot sînul,

Ori că buzele le împarţi inegal şi vicleneşte,

Doar cate secunde ai în orarul tău prea împovărat de actriţă absentă

Măsurând după un scenariu meticulos pregâtit încă de la ultimul seminar,

Fiecare strop de salivă parfumată ce trebuie sacrificat.

Păcat de banii daţi pe parfum. E un parfum bun,

Dar degeaba mi l’ai lăsat pe mîini,

Că oricum m-am spălat.

Ea mă ţinea de-o mînă doar atunci când mergeam să mă spăl pe mâini.

Şi răneam cu una spălată şi cu una a ei, dar imediat ce părăseam robinetul îmi prindea mână spălată, flămândă de-a o murdări din nou, lăsându-mă s-o spăl pe cealaltă.

Fara sa ma uit la prostiile din urma

da. Deci n-am mai scris aici din martie. Ba nu. Am scris acuma o luna ceva dar s-o blocat site-ul si am pierdut tot ce scrisesem si m-am enervat si n-am mai deschis contul. imi readuc aminte de vechile postari si-mi dau seama ca acum nu le mai pot reciti. Nu mai pot scrie literatura nici macar imitatii de literatura. Si culmea ca totusi vreau sa mai scriu. Si nu stiu ce. O sa ma gandesc. Sa vedem. Hai ca incepem. sper.

Poveste tristă

Barabulele rânjeau la soare aşteptând cu extrem de multă nerăbdare să fie strânse de pe ogorul cu pământ argilos. Erau de-abia scoase cu plugu', deci încă ude, şi nu se putea spune acuma, înainte de căngiuire că nu's mari. Se mai vedeau ici colo şi câteva tăiate, dar alea nu contau, porci erau destui ca să le mănânce. Era spre amiază şi soarele de septembrie bătea totuşi puternic. Căldură mare, nori puţini, vânt uşor de câmp.
...Să zicem ca trecură vreo 2 ore de când barabulele fură scoase şi pământul se uscă de tot. În concluzie trebuia început procesul de "strâns barabule"...
*
Într-o casă bătrânească, ne aflăm în dormitorul unor bătrâni. Aspectul nu ne atrage cu nimic: mobilă ieftină veche şi verde primită drept zestre de către babă acum extrem de mulţi ani, la nunta ei cu moşu'. În dulapul cel mai mare deasupra sertarului unde posibil că moşu' îşi ţine chiloţii murdari, se vede o vitrină. Pe geamul vitrinei se disting amprentele unor degete murdare, iar înăuntru se zăreşte o vază confecţionată dintr-o sticlă de plastic la 2 litri tăiată la jumătate în care sunt aşezaţi foarte simetric trei trandafiri frumoşi de plastic. Lângă vază tronează fotografia înrămată a unui cuplu de nuntă: o femeie cu faţa suptă şi ascunsă aproape de tot sub vălul cam larg ce semăna mai mult cu o faţă de masă aşezată, posibil cu forţa, lângă un om cu pielea arsă de soare, cu mustaţă groasă şi cojoc de jder. Mirii din poză exprimau sentimente diferite: mireasa părea speriată şi indecisă iar mirele beat şi mândru...
Pe soba cu plită sunt oale. Înflorate, verzi, roş', oale pentru dat la porci, ceaun pentru mămăligă, blide spălate, nespălate, majoritatea nespălate, care împreună cu o gaşcă flămândă de muşte contribuie la pitorescul încăperii. Deasupra sobei, un calendar vechi, prăfuit al unui an trecut demult, şi o mâţă adormindă ascunsă în colţ, care posibil să se fi plictisit de uitat atâta în calendar şi adormise.
În rest, camera era dotată cu multe dintre obiectele ce întruchipează civilizaţia: ceas cu baterie 777, televizor DIAMANT cu 12 canale din care 2 reale, o mătură destul de groasă dar fără făraş, ţoale, ziare, covoare de cârpă etc.
....În final, în fundul încăperii, acolo unde foarte rar pătrundea lumina, se afla un pat. Pe pat, o babă întinsă şi aproape ţeapănă şi lângă ea un moş care-i şoşotea ceva la ureche...
- Tu Fruzâno tu! Ce-mi faci tu acuma tu! Vrei să te duci? Să te duci acuma când avem de strâns barabule? Când rage vaca în grajd şi când se strâmbă mâţa că n-are mâncare în blid?
Văicăreala îi este întreruptă de efectul dăunător a celor câteva sute de mii de St. George-uri fumate în viaţa lui de ţăran banal, care se concretizează într-o tuse măgărească cu precipitaţii. Câţiva stropi de salivă cad melancolic pe faţa babei şi îi umezesc pleoapele pe jumătate închise. Se vede foarte clar cum o picătură scăpată din gura moşului se pierde apoi prin canioanele adânci şi parcă fără fund de pe fruntea babei.
Plămânii moşului liniştindu-se, acesta continuă:
- O să rămân singurel Fruzâno! O plecat toţi, unu’ după altul şi acum pleci şi tu! Lică acela micu’ s-o dus săracul la spanioli, şi-o murit printre căpşuni. Băiatul era econom, vroia să-şi facă casă cu lindap şi termoflane şi s-o zgârcit la mâncare şi alte luxuri, o fi mâncat căpşuni nespălate şi-o murit.
Face o pauză şi suspină, dar în final îşi învinge sensibilitatea:
- Şi restul l-o urmat! S-o dus şi Ionică prin străinătăţuri, cică-mi zice „Tată, mă duc şi eu la lucru în afară că aici n-am bani de pâine!” şi cred că n-o fi avut nici acolo bani de pâine de s-o apucat de furat. L-o prins poliţia că fura de la copii biciclete şi le vindea la fier vechi şi acum‚’nezău ştie prin ce beci i-o fi putrezit ciolanele…Cât o trăit, am avut noroc de Dănuţ, măcar el o rămas în sat şi ne-o mai ajutat să dăm mâncare la găini, la plivit, la făcut o mămăligă, aşa ca flăcăii de seama lui. Da’ o avut ghinion săracu’ băiat că l-o pedepsit Dumnezău c-o femeie spurcătă şi grasă care i-o făcut zile negre şi maţe fripte şi l-o deochiat şi porcăit, până când s-o prăpădit băiatul mâncat de rachiu şi de ură…
- Şi-acuma şi tu mă laşi, tu Fruzâno! Mă laşi şi mori când nici bani de-o lumânare n-am, da’păi de popă şi găluşte. Dacă ştiam, tu femeie ce-o să-mi faci azi nu mergeam aseară-n crâşmă, şi aveam bani de lumânare, dar de unde să ştiu!
Amintindu-şi de fapta săvârşită cu o seară înainte devine şi mai posomorât şi probabil îi vine gândul să bea. Se întoarce cu faţa spre uşă, cu spatele la babă şi-şi acoperă faţa cu palmele aşa cum fac fetiţele alea foarte emotive după ce-l citesc pe Eminescu. Lăsând trecutul deoparte, moşul îşi continuă discursul cu invocarea viitorului:
- Cine-o să mai facă ciubărul la vacă? Să scoată balega de la vite, să puie de mămăligă, să dea lapte la mâţă şi să meargă la biserică? O-i pute’ eu singur să fac toate astea? Şi mai ales acum când ne-aşteaptă barabulele pe ogor! Ne-aşteaptă barabulele Fănico! Doamne de ce n-am puterea ta ca să-i poruncesc păcătoasei să se ridice şi să umble?
Auzindu-se pomenită într-o replică de-a moşului, mâţa se trezeşte şi durând-o sub coadă că baba moare şi fără să-l aştepte pe Mântuitorul ca să-i dea de mâncare, se suie tiptil pe masă, dă la o parte cu laba o farfurie ciobită, îmbucă o bucată de slănină şi dispare rapid din peisaj pe după uşa între-deschisă.
În tot acest timp baba nu fugise de tot pe lumea cealaltă ci, conştientă asculta monologul înţelept al moşului. Buzele încă i se mişcă încet. Probabil că baba încă mai mestecă bucata de mămăligă de la prânz între gingii. După ce moşul s-a oprit din cuvântare, baba, strângând din gingii, şi cu o ultimă fărâmă de voinţă şi curaj deschide gura şi rosteşte:
- Ai închis la găini, măi Gheorghe?
Dar moşul nu apucă să-şi zică răspunsul negativ, că baba îşi scapă amândouă picioarele în groapă şi îmbrăţişează paradisul. Poate din şocul provocat de eveniment, moşul începe iar să tuşească, de data asta împroşcând-o mai mult pe babă, apoi împăcându-se cu soarta îşi apleacă capul în semn de reculegere. Imediat, de afară izbucnesc în cor vaca şi calul, cei trei purceluşi, oaia solitară din ţarc şi cele douăsprezece găini bocind-o pe babă un timp îndelungat. Profitând de momentul tulburător mâţa se întoarce şi mai fură o bucată de slănină, însă e prinsă de moş, care automat scoate un cheţ prelung, se ridică furios de lângă babă, merge la slănină, ia o bucată şi începe s-o mestece. Apoi se duce la cuier, îşi pune cojocul, îşi scoate portofelul din buzunar şi începe să-şi numere sutele, apoi şi-l bagă înapoi şi iese morocănind:
- Na-ţi-o bună! Este de scos barabule şi ea moare! Ptiu drace!

Luv' stori 2

- Aveţi muştar?
- Salamul e ieftin şi bun. Cât să-ţi dau?
- E ecologic?
- Da bă, e de vacă, e bun!
- Deci cât ziceaţi că-i muştarul?
- E scump, mai bine iei salam!
- Daţi-mi cu aromă de usturoi vă rog!
...Vânzătorul îi împachetă salamul şi puse în pungă şi-o monedă chinezească pentru noroc. El nu avea cu ce plăti, avea doar bani de muştar, din ăia galbeni, aşa că-şi vându ceasul de la bunica din aur cu beculeţe.
...Se grăbi să ajungă la Ea. Se împlineau mai multe luni de când se îndrăgostiseră şi sărbătoreau. Ea făcuse clătite şi mici, şi-l trimise pe El după muştar.
- Unde-i muştarul bă?
El voi să se scuze:
- Nu era din cel ecologic. Am luat salam. Sunt gata micii?
- Sunt încă congelaţi! Dacă n-ai adus muştar cum vrei sa fie gata.
Până la urmă Ea se înfurie şi îşi chemă fetele care aduseră bulion fără conservanţi şi muştar. La petrecere fu invitat şi biciclistul orb, care îşi mai pierduse o mână de curând.
...Micii fură mâncaţi de toţi cu mare poftă, muştarul se termină repede, bulionul era expirat şi fu aruncat. Orbul fu păcălit şi primi salam în loc de mici. Toţi râseră. Apoi Lui i se făcu milă şi îl lăsă pe biciclist să lingă cutia de muştar.
...După ce terminară toţi de mâncat, fetele plecară pe bicicleta orbului ca să facă impresii prin cartier, orbul se duse să-şi cumpere altă bicicletă iar El şi Ea se iubeau pe o bordură.

Luv' stori

...Dă bă o ţigară! vine Ea la El cu impresii de cartier cu blocuri turn şi-l împinge. El cade rostogolindu-se dar uită să spună au! Ea îl crede mort şi încearcă să fugă dar imediat el se trezeşte din lunga meditaţie asupra încălzirii globale şi spune AU! Se înroşeşte de la încălzirea globală şi încearcă să se ridice în coate, dar un cârcel îl aruncă din nou la pământ şi-l face să dea cu capul de-o piatră pusă acolo intenţionat şi să leşine. Ea se sperie, îl crede mort din nou şi se repede să-i ia buletinul ca nimeni să nu-l poată identifica, dar nu găseşte decât o gumă orbit, două monezi romane de aur pe care le aruncă că erau scoase din uz şi o ţigară pe jumătate fumată. Nu găseşte buletinul dar în schimb vede o legitimaţie oficială verde de ecologist pe care o ia drept bilet de autobuz pe linia 4 şi o bagă în buzunar.
...Deodată el se trezeşte şi aura de steluţe europene îi apare învârtindu-se în jurul capului. Îşi ridică puţin capul şi-o vede cum îi fumează jumătatea lui de ţigară şi rămâne îngrozit când observă în spatele ei un biciclist orb, pe jumătate beat şi daltonist care galopa cu viteza 26-a spre Ea. Izbitura nu prezintă nici un fel de interes pentru noi, Ea căzând din plin pe El iar biciclistul rămânând surd de la impactul c-o urechelniţă care traversa pe contrasens strada. Ea rămâne culcată pe El apoi revenindu-şi din shock se ridică în genunchi şi-i reproşează:
- Ce te-mpingi bă! Te ia mama dracu'!
...El încă în stare de convalescenţă crezând ca e întrebat de capitala Filipinei îi zice repede populaţia, suprafaţa şi coordonatele geografice. Imediat se trezeşte şi îi vede nasul şi sprâncenele şi se îndrăgosteşte instantaneu de ele. Ea reacţionează furioasă:
- Ce te uiţi bă!? Ai grijă că-mi chem fetele!
Dar fetele erau pe messenger sau făceau clătite şi nu au putut veni iar El şi cu Ea s-au îndrăgostit reciproc.
...El se lăsă pentru Ea de ecologie şi se apucă de culturism, iar Ea se îngrăşă.

Greata o fi?

Nu prea semeni cu aia, care-i acum uitata. Nu pe bune! Nici daca m-as screme n-as putea face vreo asemanare intre voi doua!.....Deci fii fericita ca atunci cand ma uit la tine si-n ochii tai vlaguiti si plini de vise banale, n-o vad pe ea. Ochii tai sunt doua gemulete mici, prin care se vede destul de clar o camera boema, afumata, plina de carti si hartii imprastiate si cu un pat ieftin in mijloc pe care incearca sa doarma un student drogat de prea cafele si esecuri.
....Si dupa ce termin de analizat tot continutul ochilor tai, vrei sa raman impresionat, nu? Pai raman mai plictisit decat sunt cand ma uit la tine. Sa nu iei aceasta afirmatie in sens negativ. E de fapt buna! Fii multumita ca macar ti-am platit cafeaua, ca tot ziceai tu ca esti ieftina si daca-ti cumpar o cafea te cumpar si pe tine. Dar eu sunt bun si simtit, nu ca altii, si nu te cumpar. Pai ce as face eu cu tine, daca de-abia acum ne-am pus amandoi la masa si deja m-ai plictisit....Dar nu te simti prost, te rog! Gandeste-te ca poate vei scoate un cuvant interesant pana cand vei termina cafeaua. Adica, eu asa sper.
....Deci dupa cum ziceam. In ochii tai vad ceva banal si prostesc la urma urmei. Cine dracu viseaza la o camera jegoasa de camin, si la un ratat aflat in isterie? Pai numai fetitele alea carora le-a venit pubertatea cand au citit plumb sau sarmanul dionis, au asemenea vise. Eu iti dau un singur sfat, iesi din crasma, si da-te cu capul de peretii crasmei, asa vei avea o experienta noua, iar camera aia ordinara se va umple de sange, de bube, si de fire de par lipite cu sange. In asa fel vei da culoare mintii tale iar eu poate imi voi schimba parerea despre tine.
....Esti chiar proasta, scuza-ma dar chiar asa e. Crezi ca daca pomenesc atat de mult de ea imi e dor, o regret, o iubesc? Pai cum dracu' sa mai simt ceva pentru ea daca e uitata! Ti-am zis la inceput, adu-ti aminte! Am uitat-o, o fi moarta, prostituata ori vaduva, dar ea e inca cea mai buna femeie pe care am avut ocazia s-o injur si s-o jignesc. Asa cum vad cacat in ochii tai, asa nu puteam vedea nimic in ai ei. Si stii de ce? Pentru ca
erau de tinichea din aia groasa, ruseasca, la care-ti trebuie un desfacator de conserve al dracului de bun ca s-o tai. Tu acum stai ca o vaca care admira o capita de fan si i se pare zgarie nor. Ea din contra, nu se oprea din vorbit, si nu se plictisea sa se uite in ochii tai. Si-i luceau tinichelele din ochi asa cum iti luceste si tie plomba aurita cand ranjesti.
....Ma enervezi deja. Inca putin si o sa-ti spun sa pleci. Ce tot ma bati la cap cu ala care ti-o facut din ochi odata si apoi te-o lasat bortoasa la marginea unui buncar! Crezi ca te simpatiza? Te simpatiza pe dracu'! I-o fi intrat baiatului ceva in ochi si o clipit si tu de-acolo, proasta si ranjita dupa cum esti ai crezut ca vrea sa te ia de nevasta. Deci intelege-ma! Du-te si apuca-te de ceva, vezi daca esti in stare sa scuipi ceva pe lumea asta sau daca te-o facut ma-ta doar o bleaga cu plombe. Poate ai fi si tu buna macar de fatat! Asta in primul rand daca ai norocul sa te cumpere un prost c-o cafea! Dar, daca stau mai bine sa ma gandesc, cine-ar da 15 mii pentru tine?

Pantofi proaspăt lăcuiţi.

           Zăpada scârţâia sub pantofii proaspăt lăcuiţi. Mersul pantofilor era grăbit şi nesigur. Pantofii erau proaspăt lăcuiţi dar pe alocuri desprinşi de talpă şi firişoare de frig se strecurau înăuntru. Firişoarele de frig intrau în mod bine organizat, la intervale de 20,30 de secunde. Atunci când intrau, o bucată de fiinţă se zvârcolea înăuntrul pantofilor proaspăt lăcuiţi. În ciuda acestui fapt, mersul deveni mai alert, iar frigul, furios din spate, începu să fugă după pantofi ca un manelist beat cu chef de ceartă. Într-un moment nesigur, pantofii se opriră brusc din ritmul lor disperat, şi, aproape încetară mersul. Important să menţionez încă odată că pantofii erau proaspăt lăcuiţi, probabil cu o pastă de papuci scumpă, cumpărată de la un magazin tip hală de la periferie. Păreau frumoşi de la depărtare iar împreună cu decorul radiant ce-i înconjura erau chiar feerici.
          Cu toate acestea motivul pentru care pantofii se opriră atât de brusc era unul logic şi foarte bine întemeiat. Talpa lor se desprinse aproape de tot, mai mai să-i părăsească în zăpadă în mod nesimţit. Pantofii, dovedind mult bun simţ şi răbdare apelară la diplomaţie, implorând talpa într-un mod ciudat, să nu se desprindă. Dar, în ciuda esteticii fermecătoare a pantofilor, dar mai ales în ciuda faptului că erau proaspăt lăcuiţi, talpa rănită enorm din motive neelucidate se desprinse şi rămase pe trotuar.
         Deziluzionat de scena la care a putut lua parte, tipul se întoarse grăbit spre bucata de papuc căzută, se aplecă la 90 de grade şi încercă să apuce obiectul în pricină, însă acesta era deja rece. Probabil îngheţase din cauza temperaturii extrem de scăzute a solului şi, făcând hipotermie, murise într-un mod anticreştin. Renunţând să-i ia pulsul o apucă disperat în mână şi o strânse puternic, apoi cu lacrimi îngheţate de durere începu să fugă la deal, pe trotuar. Se poate presupune că se îndrepta cu speranţă către cel mai apropiat spital de urgenţă.
         La fix 40 de secunde după acea orice om sau animal prezent în zona putea să audă un urlet îndurerat, de după colţ, care crea un ecou prelung. Martorii prezenţi spun că şi a doua talpă căzuse, dar că luciul pantofilor lăcuiţi era mai viu ca niciodată.