Tu, nefiind ea
Eşti mai urâtă prin definiţie.
Pentru că tu,
Dacă,
Dacă ţi-aş trage o palmă
Ai deveni pe jumătate palidă, pe jumătate roşie,
m-ai înjura şi te-ai chniui strufocant să fii şi mi urâtă.
Pe când ea,
Ea ar aştepta cuminte a doua palmă
Şi ar întreba apoi de ce nu e bătută.
Tu zîmbeşti doar că ţi se potriveşte cu rochia,
Ea Zâmbea doar dimineaţa cînd se ştia dezbrăcată.
Păcat că eşti inteligentă,
Ori mai rău
Păcat că inteligenţa îţi acoperă tot sînul,
Ori că buzele le împarţi inegal şi vicleneşte,
Doar cate secunde ai în orarul tău prea împovărat de actriţă absentă
Măsurând după un scenariu meticulos pregâtit încă de la ultimul seminar,
Fiecare strop de salivă parfumată ce trebuie sacrificat.
Păcat de banii daţi pe parfum. E un parfum bun,
Dar degeaba mi l’ai lăsat pe mîini,
Că oricum m-am spălat.
Ea mă ţinea de-o mînă doar atunci când mergeam să mă spăl pe mâini.
Şi răneam cu una spălată şi cu una a ei, dar imediat ce părăseam robinetul îmi prindea mână spălată, flămândă de-a o murdări din nou, lăsându-mă s-o spăl pe cealaltă.
